Am obosit sa-mi umplu mereu timpul cu orice mi-ar alunga o parte din ganduri. Dar ele se intorc iar si iar. Nimic nu le convinge sa stea departe.
Am obosit. Uneori ma simt ca un animal haituit care bate la usi ce nu i se vor deschide niciodata. Si cine ar deschide unei naluci intunecate cu colti lucind la luna? Tipatul lui de ajutor e mai mult un urlet ce-nspaimanta.
Am obosit