Astept sa te trezesti intr-o dimineata si sa te simti ca si cum tocmai te-ai fi smuls din bratele mele. Sa simti acel gol pe care il simt eu de cate ori ma gandesc la tine. Sa simti frigul singuratatii. Sa simti gustul amar al dezamagirii. Si sa-ti fie dor de un sarut, o atingere, o soapta, atat de dor incat pasii tai sa porneasca spre mine fara sa-i poti opri.
Te asteptam, eu si sufletul meu, cu ochii umezi de speranta si cu cate un zambet agatat in coltul gurii. Astept sufletul meu pereche sa se intoarca acasa. Nu stiu in ce trup se afla, dar stiu cu siguranta unde nu s-a aflat niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu