Poate ca suntem ingeri inzestrati cu o singura aripa. Ne cautam cu disperare perechea pentru ca altfel nu ne putem ridica, nu putem zbura, nu putem ajunge dincolo de nori. Uneori avem impresia ca am gasit-o, o prindem pe spate si fie ramane inerta, fie ne ridica putin de pe pamant, ne face sa plutim apoi ne tranteste fara mila. Si cum ai putea zbura daca nu ai echilibru?
Am avea mai multa liniste daca am taia-o pe cea pe care o avem? Poate asa am uita si visul de a zbura. Ne-am tara pe pamant intr-o eterna imbratisare din care probabil nu ne-am dori sa ne desprindem, pentru ca vazduhul nu ne mai atrage...