Multe sperante am aprins, am ocrotit sau chiar am stins. Pe cateva insa le-am aparat cu strasnicie. Le-am ascuns in causul palmei sa nu le fure vantul rece flacara plapanda. Le-am invelit cu obrazul meu de teama ploii. S-au stins, le-am reaprins, iar s-au stins... le-am vegheat zi si noapte alungand somnul dulce.
Uneori au ars cu flacara linistita, ca si cum nimeni si nimic nu ar fi putut sa le tu...lbure, alteori insa flacara plapanda parea sa vrea sa fuga sau sa-si dea ultima suflare.
Dar, una dintre ele a ajuns la final. Firul subtire a ars aproape in intregime si ceara s-a risipit. Nu mai e nimic din ceea ce ar putea sa hraneasca flacara.
Tristetea-mi canta, resemnarea imi urla in ureche si dezamagirea tace!
Si cat mi-am dorit... Nu-ti imaginezi cat de mult mi-am dorit...