Ascunde-ma! Ascunde-ma oriunde numai sa nu stie nimeni ca am trecut prin viata ta.
Ai fi putut sa ma ascunzi dupa ureche, dar poate o suvita de par agatata de vant m-ar scoate la lumina. Si atunci... ar putea sa te intrebe cineva cine sunt. Ai fi putut sa ma ascunzi in coltul gurii, dar cineva m-ar fi vazut cand ai fi zambit sau cand ai fi sarutat o alta gura. Atunci, sa ma ascunzi in suflet! Nu,... nu ar fi o idee buna. Cine stie cand as putea iesi de acolo si sa te fac de ras.
Sa te fac de ras? Am spus eu asta? Nu stiu, dar ma ascunzi de atata timp incat incepe sa-mi fie si mie rusine cu mine. Am obosit sa ma tot ascund. Mai ales sa nu inteleg de ce trebuie sa ma ascund.
Stii ca te iubesc? Ce ai spus? Nu inteleg. Vorbesc prea tare? Ti-e teama sa nu ma auda cineva? Si asta trebuie sa ascund?
Ascunde-ma intr-un ciob de gand si arunca-ma pe o gramada de lucruri vechi. Uneori si eu vreau sa ma ascund.